Primul crampei

Mai jos e primul crampei scris de mine pe telefonul mobil. Vor mai fi multe, fiindca am observat ca inspiratia e o vulpe sireata, apare numai cand vrea ea. De-aia am acest mobil fancy care merge rapid in editare de text si chiar upload in blog direct. Asa ca buni prieteni voi actualiza de cum ma va trasni inspiratia, mai ales in locuri publice unde imaginile imi atata imaginatia. Voi numi toate aceste insemnari crampeie, pentru ca asta sunt, bucatele rupte din viata si imaginatie... Iat-o pe prima in ordinea cronologica a scrierii ei:

crampei de botez

Batranul simplu, ghebos si modest imbracat este purtatorul apei sfintite in care se boteaza copiii si se leapada trecatoarele pierzanii. Ce trecut are el pt a fi incredintat cu o treaba atat de sfanta si de nobila?

O tanara sta singura si trista intr-un colt privind in gol fara sa fie interesata la ce se intampla in biserica parand in penitneta suferintei dupa o mare pierdere sau un mare pacat. E frumoasa, bruneta, zvelta, probabil studenta si pleaca luand cu ea marele mister care a adus-o acolo si pe care niciunul din fericitii care se imbaiaza in apa sfinta nu il va sti niciodata.

Mai e acolo un orb care probabil astepta de pomana sau care poate isi incarca existenta sa intunecata cu lumina zumzetului credinciosilor, cu plansetul pruncilor lepadati de satana si cu imnurile inaltatoare de sfant duh cantate de preoti si corurile lor, pe care el insusi le acompaniaza la rastimpuri cautandu-si in negura gesturilor semnul crucii iertator de pacatele care l-au lasat fara lumina.

- Ce inmormantare e aici? ma intreaba un batran inalt proaspat barbierit, care paraseste biserica grabit cand aude ca acolo se dezvaluie sfanta taina a botezului.