Mangaind sanul perfect de sub talpa umeda a lui Rudolf

Mi-ar fi placut mie ca asta sa fie titlul unei povestiri sau unui roman (de ale meleJ). De fapt descrie doar o literala indeletnicire repetata de nu-stiu cate ori in doua zile. Si daca ar fi fost sa fie un titlu nu e nici pe departe atat de delicios ca acesta: ”Castelul printesei de caramel”. Caci despre el e vorba, nu despre Rudolf, melcul politemporal. Scriu despre asta pentru ca e o carte care mi-a placut. Si-apoi pentru ca desi nu il stiu pe Eddie decat dintr-un post de-al lui Zully (dar nu impartasesc in totalitate recenzia ei) simt ca orice tanar scriitor roman merita sa aiba partea lui de atentie, macar de la unul care aspira sa debuteze si el. Nu pentru ca eu as fi critic literar si nici vreun cititor cu state vechi. Quite the opposite.

E ciudat ca pe filiera FHM exista doi tineri scriitori romani pe care ii admir – Zully si Eddie. Desi FHM e doar un loc de munca pentru ei (cred, dar nu 100%), scrierile lor au ceva din acea revista, macar asa cum o percep eu. Un erotism discret, combinat cu puternice note ironice si cu puseuri licentioase. Uneori simbolism sexual, alteori emotii senzuale.

Castelul de caramel al printesei de caramel e o poveste alerta si nu e poveste. Ritmul e foarte sustinut, chiar prea, uneori. Densitatea scrierii este atat in actiune cat si in stil si metafore. Uneori cateva pagini ma oboseau de trebuia sa ma opresc. Sa reflectez putin. Sunt multe mesaje condensate acolo si imens de multa ironie. Dar este si dragostea, visul, idealul, frumusetea, “delicatetea” (na Zully, citat), dar si intimitatea unor personaje originale. Fantastic, catre supra-realist.

Cam multe cuvinte pretioase pentru o carte deloc pretentioasa. Superba, scurta si destul de grea de digerat, dar foarte lina la citit. Stiti zicerea aceea cu ce ramai dupa o carte – socat, mirat, pe ganduri, entuziasmat, plangand, razand etc. Cum am ramas eu dupa Castel? Sa zicem ca nu mi s-au taiat picioarele citind-o, dar a fost o lectie maiastra pentru un condeier aspirant. In multe feluri pe care nu le dezvolt aici.

E o carte ca atunci cand esti copil si primesti de la un strain o caramea. Buna, foarte buna, cea mai buna. Ai mai vrea una, dar nu mai ai. Si ramai mereu cu gandul la ea.