In cautarea lui Radu

… cincizeci, saizeci, saptezeci, optzeci, nouazeci, SUTA!!!! Cine nu-i gata il iau cu lopata!

Forfota picioarelor pe pietrele ingropate in pamantul batatorit de miile de pasi, zecile de biciclele si masinile razlete, ridica praful nevazut, iar firele de iarba ascunse de intunericul aramit de watii publici care cadeau spre noi prin norul incandescent arzand in roiul gazelor de noapte incurcate de zecile de luni intinse in linie dreapta intre fire negre, ascundeau trupurile noastre ingropate de emotia blocstartului din care trebuia sa sprintam catre stalp. Cel mai bine iluminat pentru a alunga teama celor care se faceau.

Radu si cu mine stateam acolo, una cu desisul de buruieni amagite de reavanul malului garlei. Inchipuiti-va garla ca o apa pana la genunchi, maloasa si plina de broaste cu doua maluri care incapeau intr-o saritura din alergare a oricaruia din noi, care la 12 ani, bateam serile de la marginea acelui vechi oras, printre casele bunicilor si stalpii cu mii de wati pe care Ceasescu nu ii oprise inca.

Ma ascundeam mereu cu Radu, care nu fusese gasit niciodata. Pe langa sprintul iute, Radu gasea cele mai bune locuri si disparea, si eu odata cu el, de ajungeau ceilalti sa ne caute la cateva strazi distanta. Old Death hoinarea prin padurile din povestirile lui Karl May si putea disparea si in desertul fara cactusi al Arizonei. De la el furase Radu secretele amestecate ale camuflarii indienilor, padurarilor din nord si fratiei cu natura.

Asteptam sa se duca Bogdan in cautarea celorlati, iar noi ne taram incet prin desis si praf si nu puteam fi deosebiti nici din apropiere.Radu porni scurt, in doua secunde era langa stalp, se scuipa cu galagie si atunci aparu Bogdan care ii prinsese pe Raluca si Edi. Prea tarziu pentru mine, alunecasem in mal. Urmam sa ma fac. Stiam ca o sa dispara. Auzeam cele douazeci de voci indepartandu-se sau sasaindu-se a liniste.

M-am intors si am deschis ochii. Teama ma invaluia ca gazele stalpii cu luni. Nimic, tipenie. Cativa lilieci, falfaindu-si amenintarea. Am alergat catre gardul de la tanti Aristita, steam ca acolo merg multi. Am prins trei. Mai ramasesera multi care m-au pacalit apoi. Am numarat, lipsea Radu. Radeau: “voi care sunteti cei mai buni prieteni si nu poti sa-l prinzi?”. “Pai, m-am uitat unde ne ascundem noi si nu e.” L-am strigat -nimic. Am inceput sa caut in timp ce ceilalti mai aruncau glume, vorbeau de balciul care sosea a doua zi cu lanturile, balerina, lu’ Ovidiu ii placea vata pe zahar, lui Bogdan sa alerge caii, Ralucai … glasurile se pierdeau in semintuneric – ziceam incet: “hai Radule ca te las pe tine – iesi ca oricum are cine sa se faca daca ma intreci”.

“Nu il gasesc” m-am intors la ei. “Unde sa-l mai cautam? Pai poate in desisul de papura de la nea Vasile.” Am ajuns cu totii, am intrat tinandu-ne de mana asa cum ne invatase Radu ca sa nu dispara niciunul din noi. Am rascolit lastarisul umed. Nea Vasile iesea cu pusca sa impuste dihori, uneori noaptea ne chema si pe noi acolo sa stam la panda sa-l vedem cum ii lua. Usa scartai, ramaseram pe loc si vazuram pusca batand in lumina lunii. Ne-am oprit. Le-am soptit: “lasati-ma pe mine sa vorbesc ca ma stie, daca miscati, trage, crede ca sunt dihorii - Nea Vasile, nu trage suntem noi ne jucam v-ati ascunselea si il cautam pe Radu care a disparut!”

Pacanitul surd al pustii trimise catre noi ace de gheata. Incepura sa fuga tipand. Pusca continua asaltul, ei cadeau razleti prin papura. Ma lasai la fund doar cu scafarlia deasupra apei. Era doar o unda lina care inainta. “SSST. Nu misti. Sunt eu. Sunt banditii lui Maloy. Taci si vino dupa mine.” Radu ma tragea incet de tricou si eu imi propteam picioarele in malul fundos pana inghetam de teama ca ma inghit adancurile sau ca ies prea tare in bataia carabinei. Totusi, inaintam incet cu spatele, ajunseram aproape de malul de la rasarit, eram ascunsi de stufaris de tot. Linistea ne inconjura ca o mama blanda si protectoare. Ogarii lui Maloy se apropiau pe apa. Radu scoase arcul si ochi. Cazura doi. Ultimul l-a luat cu lama pana-n prasele. Radu, s-a intors catre mine, si atunci i-am vazut ochii sangerii in lumina lunii, watii publici se stinsesera – era prima oara cand dictatorul ii oprea – si imi spuse: “Acum ne vom face nevazuti. Trebuie sa asteptam ziua.” Nu i-am simtit rasuflarea, Radu imi povestise ca Old Death insela de multe ori indienii tineri prin lipsa de suflu. Isi opera inima. L-am luat de mana, nu avea puls. Ne-am intins in mal.

Lanterna ma orbi si atunci bunica striga de la poarta. “Haideti la culcare ca e miezul noptii.” A doua zi, gasira 18 copii morti in stufarisul lui nea Vasile, care era plecat la vanatoare si nu a venit decat a doua zi, cu tovarasii de vanatoare cu mistretii si caprioarele cazute in padurile Neamtului. Militia nu a putut explica moartea copiilor cazuti de gloante de carabina care nu se mai fabrica de o suta de ani. Eu am mers cu unchiul care ma gasise aproape inecat in mal la Militie sa le povestesc. Rasera de povestea mea si ma intrebara unde e Radu. “Ascuns”, le-am zis. “A ramas acolo.”

N-a fost gasit niciodata.