Iaromir cand caldura incinge pietrele

Baga mana stanga subtire printre ulucii rari ai gardului si cu o miscare cunoscatoare apuca ivarul portii si il dadu la o parte in timp ce cu dreapta impingea hotarul de lemn intre ulita ingusta pietruita si atarnata intr-o rana pe coasta culmii si taramul de praf uscat batatorit al teritoriului niciodata calcat de noi. Cu teama paseam incet pe vine cu rasuflarea taiata intrand pe sub crengile boltite ingreunate de incarcatura de roscove de vara tarzie pe care uneori le foloseam la jocul de “farfa”. Iaromir ne astepta acolo ca in alte seri. Dar de data asta ne-a invitat el insusi inauntru. Pamantul meu este bine-primitor pentru cei care asculta minunile de pe dealul Visarii.

Bunica imi spunea ca Iaromir aparea prin sat rareori, intr-o pelerina veche maro care pastra inca semnele vremilor acoperite de umilinta decaderii oamenilor care o priveau: Sa ne fereasca Dumnezeu de asa nenorociri. Ce baiat destept si uite cum a ajuns. Bunica ne-a zis ca el era student la Iasi, dar ca intr-o seara a iesit pe strada in pielea goala si a strigat "nu stiu ce". L-au luat si l-au dus la Socola sa isi linisteasca mintile. Are o sora care ii trimite bani si mancare. Maica-sa saraca a fost si ea nebuna.

Seara in lunile de vara cand caldura incinge pietrele, auzeam urletele lui Iaromir. Ne furisam pe langa gardul lui si la lumina focului il vedeam dezbracat dar in cizme de cauciuc pana la genunchi si cu membrul flasc, una din primele noastre viziuni reale ale nuditatii umane aproape complete. Sorin era cel mai curajos si el ne-a zis ca intr-o seara tarziu s-a strecurat pana la usa lui si inanuntru a vazut praful indienilor Navajo risipit printre colinele lumii, el fumand pipa pacii cu seful de trib. Intr-o alta seara l-a vazut band ceai cu samuraii, iar intr-o alta razboindu-se cu canibalii din Papua. In noaptea aceea, Sorin ne-a spus ca mai sunt trei povesti pe care are sa le spuna Iaromir. Ne chemase in acea seara la el sa ni le povesteasca. A doua zi aveau sa vina din nou sa il ia. Nu l-am mai vazut niciodata de atunci dar de cate ori merg la bunica, imi povesteste ca in noptile de vara cand caldura incinge pietrele chinuite el este acolo pe culmea lui declamand in limbi necunoscute si intonand incantantii ciudate.

Prima poveste a fost a lui Celosghi, baiatul cu parul rosu care putea sa se transforme in peste. A doua poveste a fost a Lirei care putea sa vorbeasca cu pasarile. Ultima a fost a noastra intorcandu-ne acasa. La jumatatea drumului, in mijlocul poienii de deschise o vale su apa si nu am mai putut trece. Celosghi, s-a facut peste si a inotat pe celalalt mal. Ajuns acolo s-a intalnit cu Lira care a vorbit cu pasarile cele mari. Ele au venit si ne-au trecut apa. Mai departe am mers pe colina cu miresme de sange de taur si am vazut coridele spaniole. Dupa ultimii copaci de intindeau campiile catalaunice si am vazut o mare batalie. Cand armatele s-au retras noi am putut trece si am ajuns pe trecatorile din munti. Aici strajuiau cavalerii cu crucea si capul si ne-au lasat sa trecem doar cand am jurat ca vom pastra secretul trecatorii. Cand am coborat muntele am vazut ulita satului si luminile de la casele noastre. Bunicii ne asteptau toti la porti. Cand am ajuns acasa ne astepta mancare si paturi pregatite. Iaromir dormea linistit, noaptea tocmai se racorea, venise toamna.